Paradigme 2.0    -Ce este Omul? 
-Ce este D-zeu? 
-Ce este natura?

Blogurile mele:

Amintiri despre viitor 2.0, umanitatea, singularitatea tehnologica si colonizarea galaxiei

Istoria românilor -origini

Mistere 2.0

Moscopole citadela veche a românismului

Am sa incep cu concluzia, cu esentialul,...

OMUL in cautarea INFINITULUI

De ce natura (lumea) este imperfecta … unde este zeul din aceasta lume?!

Daca Zeul ar fi facut o lume perfecta atunci aceasta lume ar fi fost una imobila, de fapt inexistenta, ar fi aratata precum o poza, fara caracter accidental, evolutiv, fara prefacere, in afara de rau si bine, in afara de urat si frumos, fara legi complexe, …

Sa ne gandim la un exemplu, un zeu sculptor traitor in afara acestui univers, acest zeu face o statuie vesnica si perfecta, dar caracterul vesnic si perfect al statuii sta in inexistenta factorilor de mediu (gravitatie, apa, temperatura, vant, cutremure, hazard cosmic, radiatii, asteroizi, vulcanism, s.a.m.d, iar mai pe scurt vom spune ca ar fi nevoie sa eliminam complet timpul, ori eliminand timpul vom avea un spatiu de tip non-spatiu, un spatiu fara prefacere.

Putem spune ca zeul a creat intentionat o lume inperfecta pentru a exista un mediu matrita pentru devenirea fiintelor din aceasta natura, pentru autoeducarea acestor existente.

In afara imperfectiunii nu poate exista devenire, comparatie si nici macar existenta.

Exemplul 2:

Daca am dori sa schimbam lumea aceasta intr-una perfecta atunci ar trebui sa eliminam complet hazardul adica legile naturale care ar trebui anulate la modul absolut, ar trebui sa anulam timpul, …, nu ar mai exista conceptele de bine-rau, frumos-urat, alteritate-dualitate, pluritate, nici competitie, nici necesitate, evolutie,…

Mai pe scurt putem spune ca o lume poate fi semiperfecta dar niciodata perfecta.

Exemplul 3:

O realitate virtuala nascuta de la zero, adica in lipsa unor concepte exterioare ar fi de asemenea o lume lipsita de comparatii, de necesitate, …ar semana cu o lume a unor cuburi care se misca asemenea viermilor de balegar, o lume primitiva aproape automata, fara sens si scop.

Exemplul 4:

Daca am realiza o societate oarecum perfecta din lumea noastra, atunci am obtine o perfectiune tot limitata unde dezechilibrul ar fi produs pe termen foarte scurt de oameni, de rautatea intrinseca a exemplarelor umane, asta daca ne raportam la raul ce pluteste in relatile interumane la orice scala si intensitate, apoi la efectul omului asupra naturii si consecintele de tip feed-back prin catastrofe naturale, s.a.m.d

Astazi societatea umana pluteste intre violenta gratuita din cele mai avansate societati (ex: Norvegia) si ura profunda in fata alteritatii din societati de tipul celei produse de Kmerii rosii si multe alte societati.

Ce este Omul?!

In loc sa-l intreb pe D-zeu, si sa astept un raspuns care nu va veni decat peste foarte mult timp probabil, mai bine citesc raspunsul lui D-zeu ce sta scris in mine inca inainte de nasterea intrebarii.
B-) Asadar intrebarea ar fi cu privire la raul existent in lume caruia i-am gasit o explicatie plauzibila:
Mai intai am crezut ca are treaba cu liberul arbitru, dar asta este o maniera partiala si egoista omo-centrista de a privi lucrurile.
Apoi m-am gandit ca probabil distanta uriasa din acest microunivers infinit ne-a separat de D-zeu si acum suntem pe cont propriu.
In cele din urma m-am gandit pur si simplu ca oricum D-zeu nu este antropomorf si Universul are o existenta virtuala de fapt, ceea ce face ca actualul curs si modalitate de manifestare a evenimentelor face tocmai esenta miscarii evolutive a acestei lumi.
Mai precis universul daca nu ar fi oarecum obiectiv atunci ar fi prea perfect, ar fi inexistent, adica de fapt nu ar fi prea diferit de ce este in afara sa, acel Olimp nemiscat, etern si plictisitor.

Pe de alta parte in curand umanitatea se va muta complet in virtualitate unde va experimenta o infinitate de lumi posibile unele perfecte altele imperfecte…

Asta nu a inteles-o nici altii, caci creierul proceseaza informatia intr-un mod adaptativ la aceasta realitate si nu vis a vis la universul fotonic din care este faurita informatia si nici asupra universului sub-cuantic ce sta la baza universului.

Mai precis noi nu putem spune ca la nivel sub-cuantic gandurile curg in acelasi spatio-timp precum in macrocosmos si nici daca ele patrund in infinitatea de universuri datorita structurii lor sub-cuantice.

Inca nu imi este clar la acel nivel cum sta umbra gandurilor noastre, ar fi aiurea sa discutam in aceiasi termeni, deoarece in sub-cuantic gravitatia nu mai are putere, cauza si efectul se inverseaza, exista cu totul alte legi fizice, ...

Hai sa fac o analogie la indemana tuturor:
Sa ne imaginam un om plimbandu-se intr-o stepa si in timp ce trupul sau ar fi realitatea noastra, in afara trupului adica mediul de stepa ar fi universul sub-cuantic.
Creierul acestui om emite continu unde cerebrale spre exterior, dar acest exterior (stepa), are cu totul alte legi fizice decat interiorul (trupul), astfel ca in timp ce in trup totul trece si se evapora, la exterior spatiul si timpul curg altfel, fortele sunt altele, ...

Ne putem imagina aceste umbre ale constiintei in sub-cuantic precum niste poze care impreuna si secvential alcatuiesc un film, astfel ca desi filmul nu are un suport fizic, el poate lua aspect holistic si consistent datorita secventialitatii din acel spatio-timp sau datorita fenomenelor locale. Mai precis daca se inverseaza cauza cu efectul atunci am putea reveni in momentul nasterii noastre pornind din momentul mortii noastre si aceasta fie material, fie doar in acel film sub-cuantic duplicat. 

Cum curg gandurile in transcendent?

Creierul lucreaza in acest spatio-timp dar il si sfideaza lucrand holistic uneori.

Umbrele constiintei noastre din transcendent sunt doar urme, ca o imagine in oglinda a noastra, o imagine ce tine de cum ne manifestam noi.

Ne putem imagina ca in existenta postuma trupul este dus la groapa, iar ultimele ganduri se separa de creier, mai precis raman ca o poza in momentul ruperii, mai exact trupul se separa de constiinta si nu invers, deoarece constiinta ramane in acel moment din spatio-timp in care omul sucomba, se pierde ca manifestare reala, dar ramane in virtualitate in transcendent. Din acest punct trupul evolueaza separat in realitate spre descompunere.

Daca luam lucrurile holistic si trupul are o umbra virtuala in transcendent dar ea evolueaza din acel moment ca forma neanimata.

Gandurile lasa umbre in transcendent plecand din acest spatio-timp insa nu stim cum ajung acolo si in ce fel de spatio-timp.

Gandirea este adaptata sub-cuantic acestei realitati, acestui spatio-timp, dar imaginea sa, filmul sau in oglinda transcendentului capata alte aspecte de cauzalitate si de spatio-timp care scapa intuitiei noastre.

Este viu acest film-umbra din transcendent?

Cata vreme noi suntem vii si acest film este viu, iar in existenta postuma el poate da impresia vitalitatii in functie de curgerea spatio-timpului in locul respectiv si fata de relatile de cauzalitate respective.

Unde este spiritul omului?

In mod sigur spiritul nu sta in trupul uman decat un tentacul al sau, ceea ce da sens acestei existente.

Spiritul este asemenea unei caracatite cu o infinitate de tentacule lipite de o infinitate de egouri /trupuri ale persoanei intr-o infinitate de lumi.

Egoul meu de aici si acum are acces doar la tentaculul propriu al propriului spirit, s-ar putea ca intregul spirit sa fie cenzurat de proprile tentacule, de aceea constientizam existenta fractal.

Dar oare cum putem explica fizic acest spirit tentacular?!

Poi noi fiind tributari trupului percepem ceea ce percepe trupul. Contrar stiintei de suprafata, constiinta se releva prin creier, dar informatia cerebrala nu este doar electroni, chiar fotoni si pana in adancurile materiei si energiei, mai exact constiinta trancende limitele realitatii curente.

Ne putem imagina gandurile din creier ca producandu-se dincolo de realitate si in toate lumile materiale posibile si aceasta la propriu prin materialitatea ce coboara la infinit in microcosmos.

Nu doar spiritul uman transcende realitatea, ci orice existenta materiala vie sau nevie.

Totusi ce se intampla cu constiinta noastra dupa moarte?!

Probabil este mai usor sa ne intrebam ce se intampla cu un bolovan dupa vaporizarea sa cu un LASER?!

Probabil informatia bolovanului dispare din realitatea curenta si se taie legaturile transcendentale, dar bolovanul a lasat deja urme, asa ca umbra sa informationala s-a duplicat deja la infinit, astfel ca ea exista in intervalul de timp de la A la Z si chiar mai mult este posibi sa se fi duplicat material la infinit in alte realitati chiar in afara acestui interval.

Similar se petrec lucrurile si cu omul.


Intorcandu-ma la problema spiritului-caracatita, trebuie remarcat faptul ca omul odata intrupat devine tributar trupului, adica limitat si isi va forma o constiinta de tranzit bazata pe aceste experiente.


In momentul mortii se inchid canalele neuronale-materiale, iar spiritul se reacomodeaza transcendentei.
Constiinta functioneaza in creier si prin creier, insa cand creierul se distruge, aceasta la nivel cuantic sau sub-cuantic tinde sa piarda contactul dur cu aceasta realitate deoarece nu mai are obligatia de a fi legata prin trup de aceasta lume.
La nivel subcuantic constiinta nu mai are un suport material consistent, dar probabil nici nu are nevoie de asa ceva deoarece aici ea exista in alte limite fizice spatio-temporale.
Daca in lumea noastra avem o curgere a timpului dinspre trecut spre viitor si o consistenta doar a prezentului, in sub-cuantic lucrurile sunt mult complicate si nu mai au vreun sens in modelul lumii noastre.

Asadar dupa moarte putem traii din nou si din nou viata care tocmai s-a sfarsit, in acelasi timp putem fi duplicati / teleportati cuantic intr-o infinitate de realitati, putem exista intr-un Rai transcendent la baza lumii subcuantice holistice, s.a.m.d

Cu voia voastra (deoarece sunt un intrus pe arie) as dori sa va propun spre polemica o idee interesanta.

Majoritatea oamenilor atunci cand privesc lumea gandesc "majoritar", adica daca 99,99% dintre situatii sunt OK, atunci lumea e OK, D-zeu e OK si totul e perfect !

Din cele mai vechi timpuri filosofii si teologii diferitelor religii s-au confruntat cu problema exceptilor, acel procent de 0,01%, ceea ce face ca lumea si D-zeu sa aiba un caracter "intamplator"!

Bombele de la Hiroshima si Nagasaky, moartea nevinovatilor in conflicte militare sau in urma unor boli incurabile, toate sunt rezultatul "unei IMPERFECTIUNI DIVINE".

In antichitate unii au dat vina pe zeul raului, pe fiul marelui zeu care fie l-a castrat pe tatal sau, fie l-a alungat, detronat, ..., fie un monstru l-a alungat pe Zeus din Olimp, fie Zeul s-a retras din lume lasand lumea sub conducerea descendentilor sai capriciosi, s.a.m.d

Nu am de gand sa rup acest univers de dumnezeire cum au facut altii, ma gandesc pur si simplu ca zeul nu este omnipotent in felul in care intelegem noi conceptul, trebuie sa existe o zona ce ne separa.

1.) Probabil ca universul nu poate exista ca atare decat intr-o lupta continua dintre haos si ordine?!

2.) D-zeu asteapta ca omul sa se ridice si sa se stabileasca contactul, ... de fapt face si el ce poate, stie ca in final se ajunge la acelasi rezultat insa haosul are un rol pe care noi inca nu il putem cuprinde?!

3.) In curand omul va deveni zeu in realitatea virtuala, iar accidentele vor fi inlaturate complet, vom atinge perfectiunea absoluta, atunci discutile noastre de aici nu isi vor mai fi avut rostul.

4.) Un univers fara caracter accidental este 100% controlat, predictibil, finit, ..., iar daca ne gandim la realitatea virtuala lucrurile vor fi mult peste lumea reala, ne demonstreaza ca o lume perfecta este posibila, ceea ce ne intoarce la punctele precedente, la acea "cenzura divina", la acea bariera.

PS: Este cat se poate de posibil ca omul si D-zeu sa se gaseasca fiecare in cautarea celuilalt.

In alta ordine de idei, eu cred ca acest tipar al repetitiei formelor continentale (modelul fractal Italia /Noua Zeelanda si Australia / Africa rasucita spre NV) ascunde un mesaj divin.
In plan filosofic cred ca universul se afla in voia sortii, iar zeitatea se gaseste in exil pentru a se proteja de haos si cumva reuseste sa trimitaanumite mesaje cifrate.
Desigur totul constituie o unitate infinita, dar si in acest infinit divin, divinitatea antropizata a fugit din calea haosului pentru a se regasi pe sine, probabil si haosul a avut un rol fundamental la inceput in acest plan, dar a scapat de sub control.

In urma cu cateva zile am urmarit filmul sf Tron (2010), acela in care protagonistii ajung sa se teleporteze cuantic prin inseparare cuantica direct in realitatea virtuala a unui computer-joc...

Partea interesanta era ca insepararea cuantica putea face ca personajele din joc sa apara in lumea noastra in carne si oase sau sa apari oriunde in orice realitate, si totul printr-un laser si ceva instalatii care "te inseparau cuantic fata de tine insuti, ori fata de orice.

Aici nu era vorba de duplicare ci de existenta ta in mai multe locuri, o calatorie in mai multe puncte spatio-temporale cu toata materialitatea dupa tine, in jocul virtual protagonistul era virtual facut din carne si sange, insa sub forma informatilor si a proiectiei cuantice.

PS: nu sunt specialist in electronica si fizica, asa ca inteleg partial explicatile tale, dar vad ca la asta lucreaza toata elita stiintifica, practic ar putea realiza o lume olimpiana

Grecii si indienii antici au inteles lumea ca un intreg si poate nu doar ei.

D-zeu este sursa care patrunde totul, iar lumea este fata dinamica a acestuia, un teatru pe o scena.

Oamenii sunt avatari ai aceleiasi constiinte infinite, la fel toate fiintele aflate la diferite grade de civilizatie si nemurire.

Aceasta fantezie numita lume ofera avatarilor sansa de a o face perfecta sau mizera, insa scopul profund ne scapa precum nisipul printre degete, s-ar putea sa fie vorba despre necesitatea diversitatii si alteritatii sursei, sau despre altceva, poate ca surs se protejeaza luptand cu haosul, iar noi suntem nascuti din haos dar pastram o memorie reziduala a sursei incercand sa luam legatura cu sursa.

Exemplu:

O banca texana plina cu lingouri in anul 1880 nu mai exista astazi, asadar banca nu a existat niciodata, discutam despre virtualitate, o realitate concreta care apare si se evapora ca si cum realitatea nu ar fi consistenta.

Prezentul neavand trecut concret nu poate exista nici el la modul concret absolut.

Daca ne-am putea intoarce intr-un trecut SF am putea dispune de duplicatul infinit al acelor lingouri din aceeasi banca texana ca si cum cantitatea s-ar multiplica la infinit, ceea ce induce virtualitate inclusiv pentru existentele concrete si palpabile.

La fel durerea ne impune realitatea absoluta, dar starea de somn distruge consistenta acestei realitati.

Uite ce cred eu: ordinea si haosul, raul si binele una sunt, practic divinitatea sacrifica nevinovatii si inocentii aparent fara rost, in fapt universul functioneaza ca un mecanism autonom, putem doar intuii ca fara eroare, fara rau, n-ar fi existat ideea de bine si "evolutia" nu ar fi avut loc niciodata, nici miscarea, nici timpul, nici alteritatea, ...

Haos-Ordine; infinit-finit; static-mobil; Brahman-Maya.

Oamenilor l-i s-a dat dreptul sa construiasca bomba atomica si s-o detoneze la Hiroshima si Nagasaky cu toate urmarile lor.

...

Totusi omului ii este promis Raiul, un loc similar lumii acesteia, insa mult mai vast, unde desi va exista si raul, acesta va fi virtual, cumva in afara Raiului si evenimentele negative vor putea fi intoarse din timp si corectate de fiecare dupa voie, adica un fel de lume a oamenilor suferintelor ce au invatat in aceasta lume si vor cladi Raiul corectand evenimentele, dar lasand sa curga timpul in mod evolutiv, o lume in care exista miscare, o lume mai jos de nirvana, dar mai sus de automatismul universului acestuia.

Dovada existentei lui D-zeu este chiar infinitul prin proprietatile sale incluzand suma tuturor posibilitatilor se releva ca un supraorganism inteligent. Ca dovada secunda este omul ca fiinta inteligenta ce reflecta caracterul ordonat si inteligent al infinitului-multivers.

Am observat ca aici se discuta mai mult despre comportamentul lui D-zeu decat despre existenta sa.

Poi este filmul lui, noi in fapt nu existam, stim ca nu am existat inainte de a ne naste si avem un timp al existentei noastre bine stabilit si nesemnificativ ca durata.

Cu toate acestea chiar daca lumea aceasta pare un vax, doar aici exista schimbare, aici este adevarata scena pentru zei si alte prezente gen avatari. Cu cat lumea este mai instabila, cu atat ea este mai vie in sens metafizic.

Probabil "zeii" se gasesc in situatia similara oamenilor, in lumea lor pura sunt legati, totul este anost, etern si imobil, un abis, asa cum ne simtim noi in realitatea noastra, iar in lumea noastra ei devin mobili si descopera o infinitate de posibilitati, asemenea realitatii noastre onirice.

REALITATEA coitidiana ne arata cum este XENO- ca si caracter sufletesc:

- XENO- iubeste schimbarea, transformarile de orice fel, razboaiele, adaptarea, fortarea organismelor spre complex prin eliminarea celuilalt, ...

-XENO- NU iubeste: contemplarea, stabilitatea, viata monahala si pacea.

CONCLUZIA: Directia de evolutie a omului este dirijata oarecum mecanic apriori, spre a atinge nemurirea fizica in corp de robot si a traversa Universul pt. a se raspandi pretutindeni, inclusiv calatorii inter-dimensionale, cautarea infinitului ca un organism / fiinta / lucru, deci nu ceva abstract si a se privi in final in oglinda regasindu-l in el insusi, ...

Infinitul (Brahman-Maya), include la un loc suma tuturor posibilitatilor, este un fel de MATRIX natural, in care la scala partilor regula este schimbarea, desi la scala intregului imobilitatea si chiar virtualitatea existentei este punctual forte.

Infinitul este inteligent insa intr-o maniera non-antropomorfica.

Infinitul nu este dual ori multiplu, de aceea nu poate exista o dualitate intre Creatie si Creator, decat o maniera PANTEISTA de a vedea lucrurile, in conformitate cu legile naturale firesti.

As dori sa va spun ceva: - NU EXISTA ATEI !
- EXISTA DOAR OAMENI, care nu isi pun intrebari !
Studiind problema "CREATIONISMULUI", am ajuns la o CONCLUZIE: - Nu exista zei de nici un fel si nici o dihotomie, CREATIE vs. CREATOR.

Avem doar un singur INFINIT in care este cuprins totul si ne intrebam daca este INTELIGENT ori BA.
RASPUNS: fiind INFINIT, cuprinde totul si deci este inteligent, fie ca totalitate, fie ca parti, daca ne intoarcem la om, insa partea nu poate fi constienta de acest INTREG.
Deci, RELIGIILE sunt de fapt FILOSOFIE si nu realitati concrete, insa iata ca macar am reusit sa castigam ceva din aceasta disputa, si anume un PANTEISM, care ascunde in spate, un mare MISTER de nepatruns.
In orice caz, relatia noastra cu INFINITUL, nu este una de tip moral si religios, ci cel mult una de predestinare si functionalitate, la fel precum cea dintre un neuron si creier, ori cea dintre un creier si alte creiere, intre un om si o societate umana, etc.

Am impresia ca pe langa evolutia dintr-o specie in alta specie, mai exista ceva, ca o informatie genetica dinainte stabilita care permite aparitia unor organe noi, ca si cum totul a fost atent stabilit de la bun-inceput, daca nu cumva este chiar mai rau si traim intr-o realitate simulata, o proiectie aparent autonoma in care se intervine oricand.

Urmarind un documentar despre gorile, mi-am dat seama ca omul se trage din animale masive de tipul gigantopitecului si gorilei intr-un mediu forestier de jungla, nici vorba de stepe-savana.

Realitatea de fapt ne arata ca in mediul de savana s-au dezvoltat maimutele cinodonte cvasi patrupede, dotate atat pentru catarat rapid cat si pentru viteza, avand talie mica.

Talia maimutelor scade din padure spre savana.

O maimuta mica nu are posibilitatea fizica efectiva de a utiliza practic si eficient obiecte.

Cei care au construit descendenta omului din australopiteci-pitici nu au inteles deloc lucrurile, nu au inteles megafauna care bantuia lumea in acea perioada, nu au inteles ca pana si in jungle era destul de periculos, probabil pana si gorilele traiau in jungle montane stancoase, destul de departe de megafauna pradatoare.

Dupa parerea mea australopitecii erau similari fie cimpanzeilor, fie similari cinodontelor, tertium non datum.

In concluzie stramosii preumani ai omului erau de talia gingantopitecului si traiau in anumite jungle montane.


Acum intrebarea fireasca care se pune este: -Daca omul este rezultatul firesc al evolutiei, atunci in decursul sutelor de milioane de ani trebuie ca si alte animale sa fi evoluat spre forme antropoide, iar daca nu au evoluat spre asa ceva de ce nu s-au petrecut lucrurile astfel?!

Raspuns:

4.) Mamiferele cat si reptilele descind dintr-un stramos comun, au evoluat in acelasi timp, la fel si creierul, astfel ca dinosaurii aveau creiere superioare amfibienilor, iar pasarile aveau un creier superior dinosaurilor, mai departe mamiferele aveau initial un creier similar pasarilor, apoi din ce in ce mai complicat.
Mai pe scurt putem spune ca din cele mai vechi timpuri au existat animale antropomorfe, insa creierul acestora a ramas departe de a fi uman.
Creierul uman este rodul evolutiei vietii pe Terra, o evolutie ce s-a finalizat pe o lupta a creierelor, deoarece dinosaurii prin marime au inhibat dezvoltarea evolutiva somatica a altor genuri, astfel pasarile au devenit cu sange cald, bune zburatoare si foarte inteligente, iar la celalalt pol sub pamant mamiferele si ele extrem de versatile cognitiv. 

Exista broaste arboricole (brotacelul de roua cu ventuze), exista reptile arboricole (cameleonul), exista marsupiale arboricole (ursul coala), oare de ce nu au evoluat mai departe spre forme antropomorfe mai mari si mai dezvoltate intelectual?